Pe atunci, lumea era simplă. Acum, privim înapoi cu zâmbete nostalgice la faptul că voiam să fim mai repede ‘oameni mari’. Ne place să credem, însă, că indiferent de drumul ales, ai ajuns într-un punct în care ai împlinire și că versiunea mini a ta este fascinată de lumea pe care ți-ai construit-o astăzi.
Astăzi, ne sărbătorim deopotrivă copiii pe care îi avem, cât și copilul interior. Tocmai de aceea ne-am rugat colegii să ne răspundă la o întrebare esențială: Tu ce credeai, când erai copil, că vei fi când vei ‘crește mare’? Mai jos ai răspunsurile noastre. Ca de la un copil la un altul. :)
- Armand: Când eram mic (ca vârstă doar), visam să fiu pilot. Bineînțeles că mă vedeam la manșă în cel mai fain cockpit de avion. Parțial am ajuns acolo, conduc un Passat acum.
- Teo: Eu când eram mică mică, visam să fiu doctoriță. Asta pe la 3 ani, înainte să înceapă să-mi fie frică și de luatul sângelui. O vedeam pe mătușa-mea care dădea doctoratul că stă cu cărți multe la purtător și voiam și eu.
Pe urmă, am vrut să fiu managerul lui Rafa Nadal. Mulți ani.
- Bianca: Eu când eram mică credeam că voi fi detectiv. Îmi plăceau filmele/documentarele cu true crimes (și încă îmi plac), iar când urmăream un serial de genul încercam chiar eu să ghicesc cine ar putea fi criminalul. Acum, ca asistent manager, investighez facturi și alte documente. E un alt tip de mister. :)
- Dan: Alte vremuri erau la mine. Toți ne doream să fim șoferi pe mașinile care aprovizionau magazinele cu carne/ lapte/ pâine. Nu că aș fi dus lipsă vreodată, dar atunci era cea mai mare șmecherie. Mai târziu am vrut să fiu șofer pe mașina care căra bere.
- Paul: Când eram mic, visam să fiu preot. Mă jucam chiar de-a biserica prin casă. Apoi mi-am dorit sa fiu militar, dar viața m-a recrutat în vânzări. Și uite-așa, de la sfințenie la strategie de piață! Visul meu a fost de mic, însă, să am un cinematograf.
- Ștefan: Când eram mic, voiam să fiu doctor. De ce? Ca să-mi vindec bunicii atunci când erau bolnavi.
- Adi: Când eram mic, îmi plăcea să fiu glumețul clasei. Când m-a întrebat învățătoarea ce voiam să fiu când o să fiu mare, am răspuns simplu și la obiect: prinț! După, mi s-a părut tentant să fiu spion. Acum sunt vânzător Auto Big. Și după cum m-ar descrie colegii: ‘Vorbește puțin, știe tot, și nimeni nu-l vede venind. Mai ales clienții.’
- Silviu: Eu îmi doream să fiu musafir. Veneam, mâncam, plecam. Carieră de vis.
- Claudiu: Culmea e că voiam chiar șofer pe camion. Mi-am îndeplinit visul, dar mi-am dat seama și că nu e ceva ce aș face toată viața.
- Junior: Nu îmi amintesc sigur-sigur ce meserie îi doream să am atunci când ‘creșteam mare’. Sunt sigur, totuși, că cel mic e mândru.
- Teodora: Eu când eram mică aveam două ‘cerințe’ de la mine mare: să fiu doctoriță și să am o decapotabilă roșie. Mai târziu, mi-am dorit să fiu arheolog, iar mai apoi antropolog criminalist.
Viața m-a dus, momentan, spre alte direcții, dar un lucru e cert. Nu am ajuns arheolog, dar ‘dezgrop’ povești. Iar când mă gândesc la Auto Big, îmi vine în minte imaginea unei mașinuțe roșii. Decapotabilă sau nu, mă bucură la fel de mult.
Iustin: Când eram mic îmi doream să ajung jandarm. Eram uimit de tot ce ține de uniformă, echipament și respect.
Te-au surprins răspunsurile noastre? Pe noi ne-au amuzat. Imaginează-ți, într-un univers paralel am fi o echipă de doctori, șoferi, prinți, preoți, detectivi și piloți de avion. În acest univers, suntem noi, Auto Big. Și facem ce știm mai bine: aducem finalurile fericite și călătoriile fără griji.
Te așteptăm să vorbim despre următorul tău coechipier pe 4 roți, însă de mâine încolo. Azi, toți suntem, din nou, copii.
Serviciile noastre:
