Începuturile: de la curse internaționale la un omagiu adus Irlandei
E una dintre cele mai ușor de recunoscut culori din istoria auto! Și pe bună dreptate. British Racing Green a apărut pentru prima dată la Cupa Gordon Bennett, o cursă internațională de motorsport organizată în 1900 de către James Gordon Bennett Jr., un magnat american.
Scopul cursei era testarea tehnologiei auto emergente și promovarea ideii de întrecere amicală între națiuni. Fiecare țară participantă trebuia să-și aleagă o culoare specifică pe care urmau să o poarte automobilele lor. Franța a ales albastru, Germania alb, Italia roșu, iar Marii Britanii i-a fost desemnat verdele.
Contextul e important, întrucât doi ani mai târziu, în 1902, Selwyn Edge, la volanul unui Napier, câștigă cursa Gordon Bennett. A fost prima dată când o mașină de origine britanică ieșea pe primul loc într-o cursă internațională. Asta însemna că, în următorul an, Marea Britanie trebuia să găzduiască ea Cupa.
Totodată, asta însemna și că trebuia abordată o problemă din sfera legislației rutiere, întrucât britanicii interziceau astfel de evenimente pe drumurile publice. Soluția a venit din Irlanda, care pe atunci încă făcea era parte integrantă din Regatul Unit, și care s-a oferit să găzduiască cursa din 1903. Echipa britanică a ales să poarte culoarea verde ca un gest de recunoștință și omagiu, deopotrivă, adus peisajelor verzi și frumoase ale Irlandei.
Cursa din 1903, în consecință, a rămas în amintirea publicului drept un adevărat spectacol - lucru ajutat și de drumurile irlandeze nepavate și pe alocuri periculoase. Britanicii, așa cum spuseseră, au participat cu trei mașini Napier de culoare verde, cu toate că nuanța era diferită față de ce înseamnă varianta standardizată de British Racing Green astăzi. A fost momentul neoficial când verdele a devenit culoarea specifică echipei de curse britanice.
Culoarea, de-a lungul istoriei, nu a fost niciodată aceeași. În fiecare eveniment de motorsport, nuanța era diferită în funcție de producătorul mașinilor și interpretarea sa a ceea ce însemna British Racing Green.
Înainte de Al Doilea Război Mondial: era ‘Bentley Boys’
Echipele de curse britanice au dominat anii ‘20 și ‘30, iar dintre toate, cea mai multă atenție a primit-o Bentley, ale căror mașini chiar întruchipau spiritul de British Racing Green. A existat inclusiv un grup de șoferi bogați și îndrăzneți care au devenit legende drept ‘Bentley Boys’. La fiecare cursă, aceștia pilotau o serie de automobile marca Bentley, toate de un verde închis și au câștigat multiple victorii la Cursa de 24 de ore de la Le Mans.
Datorită eforturilor și câștigurilor lor, British Racing Green a devenit mai mult decât o culoare; deodată, era un simbol pentru inovația inginerească britanică și un sinonim pentru spiritul de echipă.
La reputația, prestigiul și identitatea sportivă a culorii au contribuit și alți constructori de mașini precum Sunbeam și ERA (English Racing Automobiles). La finalul anilor 1930, nu mai exista niciun dubiu: verdele îi prindea cel mai bine pe britanici!
Jaguar, Aston Martin, Lotus și British Racing Green
Ne reîntâlnim cu nuanța de verde preferată a britanicilor într-un context delicat: finalul Celui De-Al Doilea Război Mondial a adus schimbări importante în lumea motorsportului. Lumea își dorea să înceapă să reconstruiască ce fusese pierdut, iar în aceeași situație se aflau și producătorii de mașini care voiau să reînvie industria și să-și poată împărtăși inovațiile la nivel global.
Un rol central l-a jucat British Racing Green, care a fost ales de echipe precum Jaguar, Aston Martin și Lotus. Primul a fost modelul Jaguar D-Type, într-o nuanță mai închisă de verde, care a obținut trei victorii consecutive la Le Mans, între 1955-1957.
A urmat Aston Martin, care a câștigat titlul Le Mans în 1959 cu al său DBR1, îmbrăcat tot în verdele britanic. Culoarea a devenit asociată cu rezistența și eleganța, totodată.
Formula 1: noi victorii pentru echipele ‘verzi’
Formula 1 devenea în anii 1950 o platformă de vizibilitate foarte ofertantă pentru mașinile de curse. Echipe precum Cooper, British Racing Motors și Lotus și-au îmbrăcat automobilele în diverse variante de verde. Și au avut succes!
Echipa de la Lotus a lui Colin Chapman, cunoscută pentru inovațiile sale în inginerie, și-au îmbrăcat mașinile câștigătoare în British Racing Green până când noile contracte de sponsorizare de la finalul anilor 1960 au introdus conceptul de ‘însemne comerciale’ în motorsport.
O victorie importantă a reprezentat-o și cea a lui Graham Hill din 1962: la volanul unui BRM P57 a câștigat atât Campionatul Constructorilor, cât și Campionatul Mondial.
Mașini moderne, culori clasice
Evoluția firească a lumii motorsportului a însemnat că majoritatea contractelor de sponsorizare au înlocuit, treptat, culorile naționale de altădată. Cu toate astea, British Racing Green și-a păstrat semnificația culturală și a evitat să rămână doar o relicvă a altor timpuri.
Companiile britanice, de la Aston Martin la Bentley și Rolls-Royce, au continuat să folosească culoarea în modelele lor, conectându-le cu trecutul și rădăcinile lor în lumea curselor și a mașinilor puternice.
E un moment în care - poate mai mult ca niciodată - verdele britanic înseamnă un ‘statement’ al moștenirii și al identității; aduce în discuție o întreagă poveste culturală care vorbește despre curaj, perseverență și pasiune pentru sport. Pentru entuziaști, British Racing Green e un testament al unei ere de aur a motorsportului britanic, iar pentru producători, ea rămâne un angajament către excelență.
Ție ți-ar sta bine la volanul unei mașini în culoarea British Racing Green?
Ți-a plăcut ce ai citit? Mai avem și altele. Abonează-te la newsletter-ul nostru și îți trimitem în fiecare joi noutățile săptămânale.
