Gândurile sunt diverse, dar ne-am bucurat să fim, pentru câteva momente, transportați alături de versiunile noastre mai mici. Un lucru de care suntem siguri? Credem că aceste versiuni 'mini' sunt fascinate de viețile pe care ni le-am construit astăzi. Iar asta rămâne cel mai important.
Mai jos ai răspunsurile noastre. Ca de la un copil la un altul. :)
1. Dan
Eu la 8-10 ani aveam doar o singură frică: de părinți. Nu aveam nicio altă interacțiune în afară de școală și de prietenii din fața blocului sau de prin oraș. Erau cateva sute de mașini în tot orașul, mergeam cu prietenii liber peste tot și nu ne întreba nimeni ce căutam acolo. Nu exista bullying sau alți factori de influență negativă pentru că eram un grup extrem de restrâns care avea două activități.
Frica de părinți era instinctivă. Dacă tata 'urla', de la balconul apartamentului de la etajul 9 al blocului unde locuiam, să intru în casă, eram la ușă până se stingea ecoul. Dacă m-aș întâlni cu mine, cel de la 10 ani, aș face coaching cu mine până când aș înțelege că la acea vârstă prioritățile erau: școala pe 1 și 'distracția' pe 2. Adică l-aș sfătui pe 'mine la 10 ani' să acorde mai mult timp educației și cititului.
Și asta nu pentru că am făcut școala superficial; din contră, una din cele mai bune gimnaziale, cel mai bun liceu din oraș și o facultate foarte ok. Mi-aș spune asta doar pentru faptul că poate aș fi putut avea o altă dezvoltare și o altă perspectivă a lucrurilor dacă aprofundam școala. Frica a apărut când au intervenit jobul și banii. Nu vom ști niciodată.
2. Bianca
I-aș spune că e în regulă să îi fie frică, dar că fricile acelea nu vor rămâne pentru totdeauna. Eram o copilă introvertită, speriată să vorbesc în public sau să cunosc oameni noi, dar viața m-a pus ușor-ușor în situații în care a trebuit să cresc. Și am reușit. Aș vrea să știe că dincolo de emoțiile acelea există o versiune a mea mai încrezătoare și mai sigură pe sine
3. Ștefan
Mi-aș spune să pun mâna să citesc mai mult, să las emoțiile deoparte și să mă bucur de toate momentele frumoase de la acea vârstă, pentru ca nu se mai întorc și timpul trece foarte repede.
4. Adi
Lasă CS 1.6 și convinge părinții să cumpere bitcoin…
5. Bianca I.
Cred că i-aș spune versiunii mele de 10 ani să nu se grăbească să crească, să nu creadă că trebuie să știe deja cine e și poate să se mai bucure de copilărie.
Fricile pe care le are acum nu vor dispărea peste noapte, dar va învăța să trăiască dincolo de ele. Și o să râdă mult. Mai mult decât crede acum că e posibil.
6. Paul
Asta mi-aș spune: 'Ai văzut că ai putut!' Aveam o poză cu mașina fratelui meu, Alex, și când eram mic îmi spunea că dacă vreau și eu o mașină la fel, să muncesc și să îmi pun obiective. Acum am ajuns să am de 3 ori mașina aia ca valoare.
7. Teo
Dragă Teo mică,
E minunat și productiv, totodată, că vrei să faci lucruri care să conteze, că iei fiecare test ca pe unul în care să-ți demonstrezi că poți, că îți place jocul goanei după informație pe care-l propune școala, că intri în fiecare provocare - de minte sau de sport - all in, dar…
- nu o mai face ca să primești spotlight de la părinți sau de la învățători;
- ia competiția ca pe un dar pe care ai beneficiul de a-l experimenta, și nu ca pe un obiectiv în sine care, atunci când nu e atins, te umple de dezamăgire și lacrimi;
- viața e frumoasă așa cum e ea. Trăiește-o ca pe o călătorie care să îți bucure sufletul, inima și mintea; ia-o câteodată în joacă, câteodată în serios, bucură-te mai des de toate oportunitățile care îți ies în cale doar pentru că ai avut ocazia să le trăiești, nu neapărat pentru obiectivul pe care ți-l bifează.
- vorbește deschis, nu mai asuma că alții știu ce gândești sau ce simți, folosește limbajul ca teren neutru de a te exprima și de a lua micile ‘tragedii de copil de 10 ani’ ca pe hopuri ce pot fi - de cele mai multe ori - acoperite cu vorbe, nu cu gânduri de ‘ce-ar fi să / ce-ar fi dacă / sigur s-a întâmplat așa, ce rost mai are să mă și exprim’.
8. Armand
Dacă m-aș întâlni cu mine mic, mi-aș spune să nu pierd timpul pe lucruri care nu conteaza sau pe lucruri mici. Mi-aș mai spune și să îmi trăiesc viața la maxim, din plin și fără regrete.
9. Teodora
Probabil i-aș spune versiunii mele de la 10 ani să fie mai blândă cu ea însăși, mai puțin axată pe a fi copilul 'perfect' și mai dispusă să-și deschidă inima către greșeli și către zona aia gri unde ajung toate lucrurile care nu sunt nici albe, nici negre. I-aș spune că e destul prin cine este și că viața nu e un spectacol în care trebuie să 'performezi' constant.
Și i-aș spune că este tare, tare iubită, dar și că atunci când va fi pregătită, își va da seama de asta. I-aș spune că sunt mândră de ea și de mine de acum; că va ajunge departe și că lumea asta e foarte, foarte mare. Și că și ea e.
1 iunie e prilejul perfect pentru reflecție și nostalgie, dar și pentru joc și joacă. Adulții nu sunt o excepție de la regulă; sperăm să ai parte de zile cu bucurie nestăvilită și râsete zgomotoase! :)
Dacă vrei să afli mai multe lucruri 'behind-the-scenes' despre echipa noastră, ne mai poți citi aici:
Îți cauți următoarea mașină și știi că ai nevoie de liniște în decizie? Scrie-ne!
